Barbati si femei
Sa scrii despre diferentele intre barbati si femei implica anumite riscuri pentru ca de obicei persoanele susceptibile vor interpreta aceste diferente ca fiind dovezi de misoginism, sexism, etc. Dincolo de acestea, exista totusi anumite aspecte care sunt specifice barbatilor sau femeilor si care ar trebui in primul rand sa ne faca sa apreciem prezenta si ajutorul pe care ni-l poate oferi sexul opus.
In primul rand trebuie spus ca nici o femeie nu este doar femeie si nici un barbat nu este doar barbat. Jung a redescoperit pentru prima oara in psihologia moderna acele principii polare ale psihismului nostru subconstient, numite animus si anima, sau barbatul si femeia interioara. Astfel daca o persoana este in plan constient femeie in plan subconstient are o parte masculina, ceea ce ii confera calitati specifica. Daca cele doua parti nu sunt integrate corect in fiinta, pot aparea deviatii specifice de genul transsexualitatii. Daca insa personalitatea noastra subconstienta este trezita si dinamizata in mod armonios, atunci vom putea manifesta nu doar calitatile sexului nostru ci si calitatile specifice sexului opus. Astfel o femeie va putea fi nu doar blanda, tandra si sensibila dar si puternica, determinata si curajoasa, iar un barbat nu va fi doar mental si cu o vointa puternica ci si afectuos si empatic.
O constatare foarte simpla este aceea ca femeile sunt orientate mai mult catre aspecte emotionale iar barbatii catre aspecte mentale. Pentru a stabili o comunicare placuta pentru amandoi, femeile vor trebui sa actioneze mai logic iar barbatii sa urmareasca sa simta mai mult ce li se transmite. In multe cazuri, femeia doreste in primul rand sa impartaseasca o stare, pentru a simti ca si celalalt este langa ea. In astfel de situatii este in primul rand important pentru barbat sa-i raspunda femeii cu afectiune, relaxare, umor, sensibilitate si tandrete. In special daca ea are probleme sau e intr-o stare neplacuta, barbatul trebuie in primul rand sa invete sa o asculte, punand din cand in cand intrebari pentru a arata ca este interesat de ce i se povesteste, si mai putin sa dea sfaturi. Analog vorbind, daca un copil se taie si incepe sa planga, atunci nu te apuci sa-i explici ca nu avea voie sa se joace cu cutitul ci in primul rand ii pansezi rana. Abia dupa ce rana a fost pansata, i se poate explica faptul ca sufera din vina lui si ca un cutit nu este o jucarie. Daca un barbat nu urmeaza acest sfat, risca din start ca femeia sa se infurie si mai tare pe el “fiindca nu o asculta si nu o intelege” pe cand el incerca doar sa o ajute, dandu-i sfaturi. Un sfat important pentru barbati este urmatorul: cand se vorbeste mai serios cu o femeie, ea are novoie de toata atentia barbatului, si nu doar ca acesta sa asculte ce-i spune ea, uitandu-se in acelasi timp la televizor, mancand sau facand altceva. Desi el logic receptioneaza chiar si asa tot ceea ce i se transmite, nu poate in schimb sa fie sufleteste alaturi de ea si atunci femeia simte in primul rand ca nu i se acorda atentie, chiar daca el poate reproduce tot ceea ce a spus ea.
In situatiile neplacute (certuri, dezamagiri, reprosuri, neimpliniri) femeile de obicei nu se prea gandesc la cuvintele rostite si au tendinta sa umfle cat mai mult situatia, cum s-ar spune “sa faca din tantar armasar”. Pentru ele este o modalitate de a explica faptul ca ceea ce s-a intamplat le-a afectat foarte tare. Totodata pot sa apara situatii in care ea sa foloseasca expresii de genul “niciodata nu ma asculti” sau “intotdeauna trebuie sa facem numai ce vrei tu”. Evident ca in unele situatii si barbatul a facut si ceea ce a vrut femeia, deci din punct de vedere logic cuvantul “niciodata” nu este corect. In asemenea situatii simtul dreptatii care exista in barbat se revolta si cei doi ajung sa se certe pe niste motive puerile, cum ar fi exprimarea sau cuvintele. El simte ca are dreptare, dar ea simte ca el nu o intelege si astfel nu se rezolva nimic. Alternativ, ar fi mult mai bine pentru barbat sa urmareasca sa-si dea seama in primul rand de ceea ce doreste sa-i comunice femeia din punct de vedere emotional, de cauza care care a declansat acea situatie si NU sa fie atent in primul rand la cuvintele folosite. De exemplu aceasta cauza poate fi o neimplinire afectiva a ei si nu neaparat faptul ca “nu ti-ai spalat furculita”. Daca barbatul ar fi in primul rand atent la cuvinte, risca sa piarda fondul din cauza formei. Totodata de multe ori femeile dupa ce s-au descarcat astfel emotional nu le mai pasa prea mult de ce-au zis, desi barbatul tine minte foarte bine cuvintele rostite de ea si are tendinta sa le respecte. De exemplu daca ea, suparata fiind, ia zis “nu vreau sa te mai vad niciodata”, iar el o asculta si nu o mai cauta, peste 2-3 zile este foarte posibil ca tot ea sa fie suparata ca “de ce nu m-ai mai cautat?”. Cel mai bine este ca barbatul sa o asculte atent dar sa nu dea prea mare importanta cuvintelor pe care le aude atunci de la ea, decat daca peste cateva zile el testeaza ce a spus ea si constata daca intr-adevar mai este valabil sau nu. Proverbul la donna e mobile e mult mai adevarat decat s-ar putea crede.
Un aspect foarte important, este urmatorul: nimeni nu vine la noi ca sa ne certe sau sa ne reproseze ceva, daca nu simte ceva pentru noi, bun sau rau. Daca o femeie urmareste sa-i spuna ceva barbatului, chiar daca tonul este mai dur, aceasta dorinta a ei arata ca de fapt ea are nevoie de acel barbat sau ca doreste sa-l ajute. Altfel, l-ar lasa pur si simplu in pace si nu i-ar pasa de el. Concluzia este ca in situatiile in care suntem certati sau ni se reproseaza ceva nu trebuie sa intram intr-o stare de defensiva ca si cand am fi la razboi, negand cu o inversunare puerila toate acuzatiile care ni se aduc, ci trebuie sa constientizam faptul ca poate avem ceva de invatat din acea situatie si in masura in care este justificat chiar sa fim atenti, pentru a putea sa intelegem despre ce este vorba si sa indreptam lucrurile. In acelasi timp, indiferent cat am fi de suparati pe celalalt, daca ne suna sau ne viziteaza nu se incepe niciodata cu cearta sau reprosuri. Trebuie sa ne gandim in primul rand ca totusi celalalt ne-a cautat si acesta e un lucru bun. Abia dupa salut ii putem spune ca ne deranjeaza ceva si ca ar fi bine sa avem o discutie. Este deja un aspect amuzant faptul ca atunci cand femeile doresc sa aiba o discutie cu barbatii, acestia urmaresc in primul rand sa se sustraga, invocand tot felul de pretexte. Motivatia de fapt este data de faptul ca inconstient barbatii isi dau seama ca e mai bine sa o lase un timp sa se calmeze, iar mai apoi sa poata discuta. Daca insa ea e cu adevarat calma, atunci barbatii nu trebuie sa intre in defensiva la auzul propunerii de a discuta ci sa dea dovada de maturitate, actionand la un mod cat mai intelept pentru a rezolva acea stare de lucruri.
Cele de mai sus au fost cateva greseli pe care le pot face barbatii in discutia cu o femeie. La randul lor femeile fac anumite greseli care le defavorizeaza destul de mult. Reciprocele celor aratate mai sus sunt urmatoarele: femeia trebuie sa fie mult mai atenta la ce cuvinte foloseste si in general la exprimare, nu trebuie sa hiperbolizeze un aspect negativ exagerandu-l mai mult decat e cazul si in acelasi timp sa fie mai mult constienta de ea insasi, pentru a-si da seama cu adevarat de cauzele indispozitiilor ei. Pe langa acestea, una dintre greselile fundamentale pe care le fac femeile este aceea ca ea are tendinta sa il lase pe barbat “sa simta” ce-i cu ea, chiar daca ea nu foloseste cuvinte pentru a-i explica ce se petrece. In mod natural femeia este mult mai sensibila decat barbatul, deoarece ea trebuie sa poata sa-si dea seama de nevoile unui bebelus chiar daca acesta nu vorbeste inca. Astfel, femeile in general au o anumita empatie care le permite sa simta starea celor din jur. De exemplu o femeie poate sa simta imediat daca s-a petrecut ceva cu iubitul ei sau daca acesta ii ascunde ceva. Barbatii in schimb nu prea sunt dotati nativ cu aceasta sensibilitate, ei trebuind in primul rand sa fie puternici si vigurosi. In situatia in care o femeie se asteapta ca barbatul sa simta starea ei chiar daca ea nu ii spune despre ce e vorba si sa fie alaturi de ea, de multe ori acea femeie va fi deziluzionata vazand ca el pur si simplu nu o simte si va concluziona ca “el nu tine la ea” sau “el nu e atent la ea”. Este mult mai bine ca macar in etapele initiale ale unui cuplu, cand inca cei doi nu se cunosc prea bine, ea sa ii spuna cat mai multe despre ea si despre starile ei si nu sa-l lase pe el sa ghiceasca.
In general barbatii sunt mai directi. Femeile au tendinta sa spuna “s-a umplut galeata de gunoi” si nu “du te rog gunoiul”. In prima situatie, barbatul va lua pur si simplu act de situatie si nu va duce gunoiul, asa cum si-ar fi dorit ea. Este deci necesar ca ea sa-si exprime clar dorintele, aratandu-i barbatului ce se doreste de la el. Totodata unul dintre rolurile majore ale barbatilor este de a o ajuta pe femeie si in general de a rezolva diverse situatii. De exemplu barbatii sunt foarte fericiti atunci cand pot sa repare ceva, sau cand au descoperit ceva nou, etc. Din acest motiv, daca femeia foloseste des exprimari de genul “nu esti bun de nimic” sau “esti un incapabil”, atunci acel barbat incetul cu incetul isi va pierde starea de virilitate (daca e prea receptiv), si intr-adevar nu va mai face nimic. Este mult mai bine ca ea sa-l laude sau pur si simplu sa-i multumeasca pentru diverse realizari ale lui, chiar minore, dar facute pentru ea si sa-i arate astfel ca acestea conteaza pentru ea si ca tine cont de ele. Tot legat de sfaturi, femeile au tendinta sa dea mult prea multe sfaturi. De multe ori chiar au tendinta sa dea sfaturile pe care ele ar vrea sa si le dea lor insesi. La barbati sfaturile sunt un aspect mult mai sensibil, tocmai din cauza ca barbatii sunt mai independenti si doresc sa se descurce singuri. A-i da prea multe sfaturi unui barbat inseamna sa-i arati ca nu il consideri suficient de capabil ca barbat. Femeile ar trebui sa fie mult mai subtile cand dau sfaturi si un aspect foarte important este ca ele sa nu dea sfaturi pana cand nu au aplicat ele insele acea povata in viata lor personala. De exemplu daca ea intarzie la intalniri, nu poate sa-i dea unui barbat sfatul sa fie mai punctual.
O greseala comuna atat pentru barbati cat si pentru femei este faptul ca uneori au tendinta sa se bazeze prea mult pe celalalt pentru fericirea proprie. Intr-un fel au dreptate: “daca tot am ales sa fiu doar cu el, atunci macar sa ma implineasca total”. De multe ori aceste persoane uita insa faptul ca la fel ca frumusetea care este in ochiul privitorului, si multumirea este in primul rand in sufletul nostru. Unele persoane sunt vesnic nemultumite si orice cadouri ar primi sau oricat de perfect iubit(a) ar avea, tot nu sunt multumite. Altele sunt fiinte care iubesc foarte mult si pe care un singur semn de recunostinta din partea celuilalt le face sa fie cele mai fericite persoane. Cel mai important este ca trebuie sa avem chiar in cadrul celei mai minunate relatii o anumita centrare interioara, fiindca daca o sa fim centrati doar in jurul celuilalt, atunci orice se va intampla cu acesta pe noi ne va dezechilibra foarte mult. In acelasi timp daca suntem centrati prea mult pe el, nici nu-l vom putea iubi asa cum trebuie fiindca va exista mereu teama ca el sa nu dispara din viata noastra si atunci iubirea va fi inlocuita de posesivitate, iar celalalt va simti ca “il sufocam” si ca are nevoie de mai multa libertate.
In sfarsit, trebuie sa remarcam faptul ca e important ca fiecare dintre noi sa asimileze si caracteristicile benefice ale sexului opus. Dumnezeu nu a creat un sex superior altuia ci a creat anumite diferente menite sa ne imboldeasca pe drumul nostru catre perfectionare. Un secret al iubirii este noi iubim intotdeauna ceea ce ne implineste. Daca un barbat iubeste o fata romantica si sensibila, atunci sufletul acelui barbat are nevoie de romantism si sensibilitate. Daca o femeie iubeste un barbat inteligent si matur, atunci sufletul acelei femei are nevoie de inteligenta si maturitate. Daca vom sti sa fim buni observatori si vom fi atenti atat mental cat si afectiv la cei din jurul nostru, vom fi capabili mai intai sa-i intelegem iar apoi vom interactiona cu acestia la un mod cat mai profund, benefic si aducator de impliniri.
ianuarie 16, 2010
Postat in: Iubire si erotism
8 Comentarii
mda…luandu-ma dupa titlul articolului, am crezut ca ni se va oferii noua cititorilor o descriere si o analiza REALA, ADEVARATA SI IMPARTIALA a asemanarilor si diferenteor dintre sexe, insa am fost surprinsa si dezamagita de faptul ca desi ati declarat la sfarsit ca nici un sex nu e superior altuia, cele spuse in articol demonstreaza tocmai contrariul. Asta probabil din cauza ca sunteti barbat si nu ati putut sa pastrati obiectivitatea necesara si esentiala unui articol, mai ales cand contine o tema atat de delicata: femeile si barbatii. majoritatea punctelor pe care le-ati dezbatut, adevarat, sunt des intalnite in viata de cuplu, insa din pacate, cei care habar nu au de cum stau treburile de fapt si vor gasii iluminarea in acest articol, vor vedea toate aceste mici probleme si certuri din punctul de vedere al unui barbat, ceea ce e 50% adevarat. mi-a placut foarte mult partea cu animus si anima, pentru ca restul informatiilor se pot gasii mult mai bine ordonate si demonstrate in cartea “De ce barbatii se uita la meci si femeile in oglinda” a cuplului Allan Pease si Barbara Pease. aproape in toate problemele prezentate mentionati dezechilibrul si indecizia femeii si cum trebuie sa o echilibreze si sa rezolve barbatul problema. nu mi-a placut deloc faptul ca atunci cand o femeie are probleme sau e nefericita sau intr-o pasa proasta, dvs. dati ca sfat barbatiilor “sa invete s-o asculte” adaugand ca ei sunt capabili de fapt sa receptioneze tot ce li se spune chiar daca se uita la tv sau mananca. este complet fals! barbatii nu pot face bine doua lucruri deodata, si asta deoarece nu au atentia distributiva, cum ar putea ei sa faca ceva si s-o mai si asculte pe femeie? eventual nu vor auzii decat un zumzet din partea ei in timp ce ei se bucura de o mancare delicioasa sau spera cot la cot cu atacantii sa marcheze. si nu trebuie sa se faca ca o asculta si o inteleg, pt ca nu e vorba aici de a face ceva ca sa nu iasa ei prost din toata chestia asta si sa nu ii certe femeia ca nu au bagat-o in seama. barbatii care isi iubesc femeia, chiar asculta, sau chiar le pasa. barbatii de care vorbiti dvs. sunt probabil aceia care folosesc niste metode interesante doar pt a pastra relatia cu, asa cum indirect dvs. le numiti, niste dezechilibrate, prea sentimentale, ilogice si isterice fiinte umane. e adevarat, singura greseala bine mentionata in articol a femeii este ca ea foloseste limbajul subtil, indirect, de care barbatii nu sunt capabili. vezi ex din carte cu doi cand ea il intreaba pe el “vrei o cafea iubitul?” in timp ce trec pe langa o cafenea, ata pt ca ea isi doreste o cafea, iar el spunand nu, ii provoaca supararea si dezamagirea ca nu s-a prins. asta trebuie invatat si trebuie sa intelegem ca femei ca barbatiilor trebuie sa li se comnunice din pacate ca la armata: spre ex vrei o intalnire, spui: iubitule, azi la 12 pm, la rastaurantul x, luam pranzul. dar poate si in cazul asta ei ar constata un fapt si poate nu s-ar prezenta si atunci le spui: sa fii acolo. nu am intalnit niciunde nimic despre greseliile pe care le face un barbat si sfaturi pt femei de a le indrepta. chiar nimic? foarte ciudat. nimai sfaturi pt barbati cum sa rezolve conflictele. v-ati gandit probabil ca in majoritatea cazurilor, barbatii le nemultumesc pe femei? nu fac ce trebuie in casa si apoi se supara cand ii facem incompetenti. ce daca nu se mai simt virili? intentia noastra e de a sublinia un fapt si ai determina sa se puna pe treaba. insa nu prea ai cu cine vb. chiar dc ei gresesc, tot cu frumosul trebuie sa-i iei si sa-i minti frumos ca de, de fapt ei le stiu pe toate, doar ca nu au avut timp sau chef. insa doamne fereste sa zgarii tu masina sau sa nu-i intelegi tu toate rationamentele legate de fotbal, mecanica(dc se pricepe) si serviciu, ca de ce a facut una sau alta, ca atunci nu esti buna de nimic. noi macar ii ascultam pe barbati si dam sfaturi pt ca ii ascultam si vrem sa-i facem mai buni, si ei, mandrii o iau ca pe un repros. ce copilarie din partea lor. vb dvs. poate noi femeile am fi atat de multumite macar sa ne simtim ascultatea intr-o problema, dar cand vezi ca se uita in gol, iti vine sa pleci si sa il lasi sa viseze. ca si cum numai problemele lui ar fi importante si ale noastre, nu prea conteaza. nu sunt de importanta nationala cum sunt ale lui. pot fi rezolvate mai tarziu. apoi, dupa ce 3 paragrafe vorbiti despre greselile si lucrurile mai putin bune ce caracterizeaza o femeie, si pe care barbatii le pot rezolva si indrepta (ma intreb oare cu ce competenta?…), incepeti al patru-lea paragraf cu: “Cele de mai sus au fost cateva greseli pe care le pot face barbatii in discutia cu o femeie. La randul lor femeile fac anumite greseli care le defavorizeaza destul de mult.” tot arata ca ati studiat femeile si le-ati gasit micile probleme, desii ele sunt probleme din pct de vedere al unui barbat incapabil sa inteleaga femeia, si apoi ii ajutati pe scumpii barbati sa le rezolve ca sa nu mai aiba batai de cap, insa nu va ganditi nici o clipa la ce ar vrea femeile, cum ar vrea ele sa fie ajutate. asta pt ca e clar ca habar nu aveti si poate nu va pasa. insa sa nu zicem niciodata. poate mai apare un articol si din pct de vedere al unei femei care sa ne faca si pe noi sa intelegem cum ii putem perfectiona si echilibra pe barbati. poate il va sscrie o femeie, spre dorinta si speranta mea. nu mi-a placut deloc ultimul paragraf. cat de interioara trebuie sa fie centrarea interioara? atat incat sa nu ne mai pese de celalalt? ceva de genul: sa ne detasam si sa iubim de la distanta? incearca sa pui unei flori apa de la distanta. oare o vei uda? oare va creste in armonie? incerca sa magai un caine de la distanta? il vei ajunge? nu-ti va musca mana data viitoare? incerca sa vb cu dumnezeu cand usa inimii tale e inchisa? ii vei simtii binecuvantarea si gloria? incearca sa iubesti detasat. oare vei primii iubire inapoi? o iubire adevarata care te implineste? a nu trebuie sa te implineasca iubirea ca esti deja implinit? nu mai ai nevoie de nimeni ca tu iti esti suficient? asta e alta poveste cu un final tragic.
[Reply]
Eu consider ca in afara de diferentele anatomice, celelalte au fost foarte frumos mentionate si integrate in articol. Ti-ai pus intrebarea de ce la inceputul unei relatii totul este bine si frumos? Tocmai pentru ca barbatul este, in general, cel care ia initiativa, iar femeia este cea care se poate bucura de actiunile lui fara sa cicaleasca. Observatiile care eventual le face femeia in perioada respectiva sunt realizate la un mod atent, si sunt mai mult atentionari, reprosuri in nici un caz. In momentul in care femeia simte dragostea din partea barbatului, cred ca acesteia i se dezvolta si un sentiment de dispunere de acest simtamant al lui. Ea incepe sa fie cea care ia initiativa si atentionarile de la inceput se transforma treptat in ’sugestii subtile’, pe care barbatul daca nu le intelege, risca sa le tranforme in reprosuri sau ceva si mai neplacut, un exemplu minor fiind cel din articol cu “s-a umplut galeata de gunoi”.
Imi permit sa fac aceste comentarii pentru ca am trecut printr-o perioada in care am experimentat unele din situatiile neplacute enuntate in articol si cred ca daca femeia incepe sa cicaleasca, e foarte bine daca barbatul mai face si alta activitate deoarece nu se incarca cu nervii femeii ca sa se iste o cearta ulterioara. E destept sa o lase sa se descarce si dupa sa ia o initiativa de a face ceva, dar toate acestea duc la o depolarizare si o saturatie intre cei doi si farmecul relatiei dispare treptat, frustrarile crescand.
Referitor la sensibilitatea barbatului, aceasta exista in masura in care a existat si s-a manifestat la inceputul relatieisi care, daca s-a ajuns la o relatie, inseamna ca a fost suficient. Cred ca poate fi si cultivata o metoda de succes fiind asimilarea chiar de la femeie a dragostei si tandretei, prin exemplul personal de manifestare a acesteia.
Iubirea detasata e un subiect mai delicat, dar e un sentiment extraordinar daca il intelegi si mai ales daca reusesti sa-l traiesti la un mod armonios. Nu cred ca se compara cu a “uda o floare de la distanta” ci mai degraba inseamna sa fii constient de nevoile celuilalt, fara sa-l coplesesti cu ale tale, si sa-i oferi spatiul necesar sa si le implineasca. Daca exista o iubire detasata, sentimentul de dragoste creste in profunzime si comunicarea este foarte usoara, pentru ca emaptia este mai mare. Acest mod de a iubi este totodata si implinitor si, cred eu, sanatos intr-o relatie.
Conceptia femeii portivit careia ‘daca ma iubeste va face X lucru’ inseamna manipulare si mai putin senimentul de iubire pur si de daruire, care probabil l-ar determina pe barbat sa faca acel X lucru, nesimtindu-se conditioat de nimic.
Cartea de care pomeneai nu am citit-o, dar am auzit referinte foarte bune despre ea, ideile sustinute in ea fiind in acord cu articolul (spun din nou ca nu am citit-o, dar o parte din ideile pe care le-am auzit referitoare la acea carte le-am regait aici).
Si barbatii si femeile sunt inzestrate cu calitati deosebite si capabili de extraordinar de multa iubire. Depinde de fiecare sa o manifeste la un mod cat mai armonios.
[Reply]
Draga Cristina, ma bucur pentru comentariul lung pe care l-ai scris. Asta arata ca esti interesata de subiect. Articolul a fost scris in special dupa lucrarile din seria Dr. John Gray cu “barbatii sunt de pe marte si femeile de pe venus”, combinat si cu alte aspecte mai spirituale. Cartea lui Allan si Barbara Pease inca nu am avut timp sa o studiez mai atent. Am sa explic acum mai detaliat cateva aspecte din articol:
::: Ai insistat destul de mult pe faptul ca le-as fi spus barbatilor ca pot sa faca si alte lucruri in timp ce vorbesc cu o femeie lucruri importante pentru ea. De fapt e invers…citatul corect din articol este urmatorul: “Un sfat important pentru barbati este urmatorul: “cand se vorbeste mai serios cu o femeie, ea are novoie de toata atentia barbatului, si nu doar ca acesta sa asculte ce-i spune ea, uitandu-se in acelasi timp la televizor, mancand sau facand altceva”. Dupa cum vezi, chiar in articol am subliniat de la inceput faptul ca nu este suficient sa auzi doar cuvintele, ci este necesar ca femeia sa beneficieze de toata atentia barbatului, in aspectele importante. Probabil ti-a scapat aceasta fraza.
::: Cand am scris articolul, nu m-am gandit niciodata ca femeile ar fi asa cum ai zis tu, niste dezechilibrate, prea sentimentale, ilogice si isterice. Iti pot spune cu toata sinceritatea ca am intalnit in viata femei deosebite, pe care le admir foarte mult si de la care am invatat foarte multe lucruri. Totodata nu este corect sa zici ca as fi aratat doar greselile femeilor. Si aici de fapt lucrurile sunt chiar pe dos…aproape in tot articolul am evidentiat greselile barbatilor, dar am facut-o in asa fel incat si barbatii sa poata sa citeasca linistit acest articol . Eu nu gandesc niciodata in termenii ca aspectele emotionale mai dezvoltate ale femeii sau cele rationale ale barbatilor ar fi mai bune sau mai rele. Dumnezeu ne-a creat asa cu anumite motive foarte bune. Se poate cel mult spune ca statistic, in anumite domenii femeile sunt mai potrivite iar in altele sunt mai potriviti barbatii. Este o taina a complementaritatii, care ne permite sa iubim sexul opus si sa invatam reciproc unii de la ceilalti. Oricum, ca sa fie mai clar, iata unele dintre greselile barbatilor care apar in articol:
- barbatii nu prea stiu sa asculte (si deci sa converseze), ci sunt inclinati mai mult doar catre aspecte pragmatice
- cand ei vorbesc cu femeile sunt tentati sa nu o simta si sufleteste ci doar sa o asculte logic
- barbatii au tendinta sa se lege prea mult de forma comunicarii si nu de continutul ei. In aelasi timp ei pun prea mult accent pe cuvintele folosite de femeie, pe care uneori le urmeaza prosteste, si nu pe dorinta femeii de a fi ajutata afectiv
- ei nu sunt atenti la starile prezente ale femeii ci la cele din trecut si astfel nu o pot intelege cum trebuie in prezent, din cauza ca se raporteaza prea mult la cuvintele pe care ea le-a spus cand era suparata
- cand femeia propune o discutie mai serioasa, barbatii au tendinta sa o evite sau sa intre din start intr-o atitudine copilareasca si neproductiva de defensiva, in care doar tac sau neaga cu inversunare tot ceea ce ea le spune
- barbatii nu stiu sa aprecieze cum trebuie sfaturile unei femei, din cauza propriului orgoliu masculin. Aici imi amintesc o gluma: “De ce a ratacit Moise 40 de ani prin desert? Fiindca barbatii niciodata nu intreaba care este drumul bun.”
::: Am redactat articolul astfel fiindca cele mai multe plangeri in comunicarea cu sexul opus le-am auzit din partea femeilor. De aceea am dorit ca acest articol sa fie un mic ghid pentru barbatii care uneori mai fac aceste greseli, nu fiindca ar vrea ci fiindca nu intaleg de ce femeile se comporta asa…dupa cum stii si tu, multi barbati spun “cine le mai poate intelege si pe femeile astea”. Totodata articolul este un ghid si pentru femeile care au suferit din cauza acestor aspecte, fiindca le ajuta sa inteleaga mai mult atat greselile proprii cat si motivatiile barbatilor.
::: Despre aspectele de centrare interioara intentionez sa scriu un articol separat, despre ce inseamna iubirea, gelozia, posesivitatea, relatia de cuplu deschisa, etc. Acum am vrut doar sa evidentiez faptul ca uneori avem tendinta sa-l sufocam pe celalalt din cauza nevoii noastre prea mari pentru el. Nu este doar un argument masculin, pentru ca femeile sa-i lase liberi pe barbati sa faca ce vor, fiindca am intalnit si multe femei care se plangeau de iubiti posesivi, care stateau prea mult pe capul lor si care le sufocau.
Razvan
[Reply]
R Reply:
aprilie 6th, 2011 at 4:42 pm
“Despre aspectele de centrare interioara intentionez sa scriu un articol
separat, despre ce inseamna iubirea, gelozia, posesivitatea, relatia de
cuplu deschisa, etc.”… astept cu interes tratarea subiectelor promise! Mult succes!
[Reply]
Nu vreau sa spun prea multe despre cele scrise mai sus atat in articol, cat si in comentarii. Eu una insa nu cred ca unui articol de acest gen s-ar putea sa nu i se impute ca este doar 50% adevarat, deoarece oricand, acela care il scrie va fi barbat sau femeie. Nu stiu daca unii dintre noi am cunoscut vreodata un androgin. Chiar si in cazul cuplurilor, nimeni nu poate sustine ca a acumulat experienta necesara cu iubiutul/iubita pentru a putea da verdicte. Eu ii indemn insa pe toti sa vada sfaturi, nu verdicte, iar scepticismul sa fie inlocuit de toleranta, mai ales atunci cind ni se ofera o mana de ajutor. Vreau insa sa adaug si eu citeva aspecte si sa comentez unele din cele sus-mentionate – sper ca, prin aceasta, sa nu repet vreo idee.
O femeie nu isi acumuleaza intotdeauna frustrarile numai din lucruri marunte. Uneori, unui barbat i se poate parea ca ea “explodeaza” din nimic. O cautare a unei cauze mai profunde – cautare reflexa, de altfel, atunci cind exista un real sentiment de iubire -, va putea releva barbatului ca iesirile iubitei lui reprezinta doar o defulare partiala a unei neimpliniri datorate unei tolerante indelungi.
Nici o relatie de cuplu nu poate exista in lipsa comunicarii si ma bucur sa gasesc in acest articol un minidictionar pentru ambele sexe
Nu consider articolul de mai sus ca un fel voalat de a blama sexul feminin. Am citit dintr-o alta carte care se voia un indrumator pentru barbati in relatiile cu femeia – “Calea barbatului superior pentru a face fata provocarilor eternului feminin” – ce fel de sfaturi le erau oferite barbatilor. Acolo, intr-adevar m-am cutremurat; exemplele nu vizau doar provocarile lansate de femei reprezentand “eternul feminin”, ci si de situatii create de femei mai mult sau mai putin inconstiente de actiunile pe care le realizeaza. Cu toate ca sfaturile oferite erau viabile, nu mi s-a parut ca trateaza femeia cu respectul cuvenit – adica, daca ar fi sa generalizezi anumite cazuri mentionate acolo, am reprezenta intr-adevar niste fiinte demne de compasiune. Cei sau cele care doresc un termen de comparatie, ii indemn sa o rasfoiasca.
Nu sint de parere ca articolul este unul partinitor pentru barbati; poate chiar din contra. Faptul ca a fost scris de un barbat se recunoaste in stilul in care e scris; o femeie poate ar fi pus ceva mai mult romantism in ideile exprimate. Si poate nici ea n-ar fi facut-o daca s-ar fi apucat sa dea sfaturi unor barbati (la urma urmei, trebuie sa vorbim pe limba lor, nu?)
As dori insa sa las si eu un sfat, asa, nepartinitor, ci ca din partea unei femei, pentru orice barbat care isi va arunca ochii pe acest articol: nu uita niciodata de latura sensibila a femeii. de cate ori nu mai stii ce sa faci, du-te acolo. O vei afla asa cum este, in esenta ei, si nu-ti va fi chiar atat de greu pe cat crezi sa o imbunezi. Nu gandi la modul absurd – cum mi-a fost dat sa ii mai aud pe unii – ca cuvintele “nu-si au rostul” sau “se blazeaza in timp”, utilizate prea des, si de aceea ei nu spun decat o data la nu stiu cat un “te iubesc”. Este adevarat, si aceasta uzare poate aparea, insa numai atunci cind ele nu sint spuse din inima sau nu sint insotite si de dovezile de care, intr-un mod exasperant uneori, trebuie sa recunoastem, femeile au nevoie. De multe ori, un “te iubesc” zis din suflet si o floare fac mai mult decat discutii interminabile despre problemele acuzate de ea in care, cu toate ca barbatii sint atenti si asculta, tot ei sint cei care vor cu inversunare sa demonstreze ca punctul lor de vedere este superior, si nu urmaresc ceea ce ea spune decat ca sa gaseasca un punct de sprijin pentru a-si fundamenta propria viziune. In alta ordine de idei, nici cei care apeleaza la cuvinte sau la atentii ca la “trucuri clasice” nu sint mai presus. De altfel, eu nu mai inteleg de ce relatii in care s-a ajuns la asa ceva mai persista.
Si pentru ca cred cu tarie ca critica unei femei nu poate fi facuta decat de o femeie – orice ar face, barbatii intotdeauna vor fi considerati partinitori cand trateaza sexul opus- vreau sa spun ca si noi ar trebui sa incetam, dupa cum se afirma intr-un mod voalat in articol, sa criticam atat de mult. Sa nu uitam, ca femei, ca barbatii au un anumit orgoliu care sufera de cate ori este atins, iar pentru a corecta un barbat nu trebuie nicidecum sa dai cu parul pentru asta. Este o mare prostie pe care, din pacate, unele femei o fac, ca, dupa ce ti-ai pisat iubitul un timp sa faca un lucru, cand in sfarsit acesta il face, sa te apuci sa-i spui: “vezi ca tot cum am zis eu e bine? ca tot ce ti-am zis eu ai ajuns sa faci?”. Majoritatea barbatilor au reactii adverse la astfel de comentarii si este mult mai bine sa il lasi pe el sa creada ca a avut initiativa transformarii lui. Uneori o face inconstient, alteori chiar intentionat lasa sa treaca un timp de la ultima voastra discutie pentru a nu-ti da tie impresia ca “s-a luat dupa tine”. Ca femei este esential sa intelegem felul cerebral al barbatilor de a intelege, aspect care l-am intalnit cu o deosebita satisfactie mentionat aici, deoarece consider ca este una dintre diferentele de baza dintre noi. De cate ori avem o disputa din cauza acestei atitudini diferite fata de o problema, este esential sa ne punem in locul celuilalt si sa analizam si din punctul lui de vedere, fara a ne urma, pline de patos, sirul de reprosuri interminabile si de cuvinte rostite mai mult sau lai putin cu cap, care ne ies atunci pe gura (cunoasteti expresia “la nervi ce nu face omu). Controlul, pentru noi, este esential. Sa nu uitam ca barbatii rostesc cu cateva zeci de mii de cuvinte mai putin decat femeile pe zi.
Cam atat am avut de spus. Multumim pentru mina de ajutor oferita in comunicarea dintre imperiul Evei si cel al lui Adam si sper, sincer, ca nu am insiruit aici nonsesuri sau aberatii. Sa dea Dumnezeu sa ne intelegem mai bine!
[Reply]
Buna ziua!
Voi interveni punctual la unele aspecte din acest articol:
“Astfel o femeie va putea fi nu doar blanda, tandra si sensibila dar si puternica, determinata si curajoasa, iar un barbat nu va fi doar mental si cu o vointa puternica ci si afectuos si empatic”
Da, de acord, cu conditia ca femeile sa nu uite sa fie feminine (multe femei tind sa se masculinizeze mai degraba si determinarea si curajul lor sa nu fie pe masura sensibilitatii si a capacitatii de a empatiza), iar barbatii sa nu se efeminizeze. Care este o problema reala a societatii actuale.
“…femeile sunt orientate mai mult catre aspecte emotionale iar barbatii catre aspecte mentale. Pentru a stabili o comunicare placuta pentru amandoi, femeile vor trebui sa actioneze mai logic iar barbatii sa urmareasca sa simta mai mult ce li se transmite.”
Consider ca si femeile si barbatii ar trebui deopotriva sa discrimineze vocea dorintelor si a ratiunii in favoarea celei a inimii. Si astfel se pot intalni cu adevarat unul pe celalalt.
“Proverbul la donna e mobile e mult mai adevarat decat s-ar putea crede.”
Asa este, putine femei reusesc sa fie consecvente si coerente. Sunt trasaturi pe care acestea trebuie sa le asimileze. Iar barbatii sa le sprijine si sa inteleaga ca ele sunt in plin proces de ..asimilare
“…in situatiile in care suntem certati sau ni se reproseaza ceva nu trebuie sa intram intr-o stare de defensiva ca si cand am fi la razboi”
Tot in context razboinic, nu este o solutie nici sa adoptam principiul “cea mai buna aparare este atacul”. Asta deja presupune maiestrie in a evita o cearta. Care uneori, e drept, se poate lasa si cu scene de amor pasional.
Dar asta doar in cel mai bun caz. Cel mai bine este insa sa se rezolve conflictele cu tact si diplomatie. Acolo unde sunt strigate, cei doi nu se aud cu adevarat, cu cat se striga mai tare, cu atat se aud mai putin.
“In mod natural femeia este mult mai sensibila decat barbatul, deoarece ea trebuie sa poata sa-si dea seama de nevoile unui bebelus chiar daca acesta nu vorbeste inca.”
Tocmai de aceea, barbatii sa nu uite ca intr-o comunicare aspectul verbal conteaza intr-o proportie mult mai mica decat cel nonverbal (fizionomia, gestica, miscarea si atitudinea corpului etc) sau cel paraverbal (intonatie, accent etc). Si sa nu acorde astfel importanta primordiala mesajului verbal.
“femeile au tendinta sa dea mult prea multe sfaturi.”
Aici consider ca este evident ca autorul este barbat!
) Exista si asemenea femei, fara indoiala, dar in general barbatii au tendinta sa isi modeleze iubita dupa “chipul si asemanarea lor” (poate de aceea nu intamplator in marea majoritate a relatiilor barbatul are si mai multi ani decat femeia, iar unele iubite se simt “creatia” iubitului).
Multumesc si.. va urma!
[Reply]
Razvan Reply:
aprilie 6th, 2011 at 12:33 am
Draga R, ma bucur pentru comentariile tale si sper sa mai participi
. Din cate vad, ai dorit in principal sa clarifici niste aspecte, care in articol au fost poate tratate mai succint. E o atitudine mai rar intalnita la femei, daca tot vorbim despre femei si barbati 
. Intr-adevar imensa majoritate a oamenilor au tendinta sa vada lucrurile doar dintr-un punct de vedere propriu, fara sa mai priveasca si din alta perspectiva. Nu este de mirare atunci ca ei vor ramane uimiti (si poate chiar neplacut surprinsi), daca alti oameni actioneaza altfel decat s-ar fi gandit ei. Din acest punct de vedere, invatand despre ceilalti si putand cu adevarat sa vedem din perspectiva lor, putem intr-adevar sa simtim ca fiecare dintre noi este cu adevarat un microunivers.
[Reply]
Continuare..
“Cel mai important este ca trebuie sa avem chiar in cadrul celei mai minunate relatii o anumita centrare interioara”
Sunt perfect de acord cu asta. Trebuie sa ii acordam lui D-zeu primul loc in viata noastra si sa nu uitam ca relatia de cuplu este precum o ciorna pentru adevarata capodopera care este iubirea universala. Uneori avem nevoie de mai multe ciorne, fie in consecutivitate, fie chiar in simultaneitate. Uneori trebuie sa renuntam la a mai cizela o ciorna care este prea mazgalita. Important este sa ne desavarsim, iar in cadrul relatiei de cuplu acest proces cred eu este mult catalizat.
[Reply]
Scrie un comentariu