Din tainele iubirii
Una dintre cele mai induiosatoare nevoi ale omului contemporan este nevoia de iubire. Desi iubirea este considerata de unii oameni doar un domeniu al poetilor, al indragostitilor sau al sufletelor caritabile, o privire mai atenta ne reveleaza faptul ca putine forte din Univers actioneaza cu o intensitate si o eficienta asa de mare precum o face iubirea. Pe cat pare de imateriala si intangibila simturilor noastre, pe atat iubirea se manifesta ca o energie coplesitoare, irezistibila si careia i se supune orice altceva in Creatie. Poate tocmai de aceea a fost numita pe drept cuvant in toate marile religii ca fiind energia suprema a lui Dumnezeu.
Cand Iisus a fost intrebat ”Invatatorule, care porunca este mai mare in Lege?”, a raspuns: ”Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau. Aceasta este marea si intaia porunca. Iar a doua, la fel ca aceasta: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. In aceste doua porunci se cuprind toata Legea si proorocii. ” (Matei 22:36-40). Tantrismul merge chiar si mai departe si afirma ca in realitate toata Creatia este rodul jocului amoros, frenetic si plin de iubire intre Shiva, principiul masculin suprem, si Shakti, principiul feminin suprem. In yoga, prima dintre cele 10 norme de conduita etica si morala (yama si nyama) este ahimsa, literal “nonviolenta”, avand sensul de actiune plina de iubire pura si detasata. Dincolo de considerentele morale si sociale cum ar fi buna convietuire a oamenilor sau asigurarea supravietuirii umanitatii, au existat motive foarte serioase pentru care in toate sistemele spirituale iubirea a fost considerata ca fiind un aspect de o importanta primordiala. In continuare vom detalia cateva dintre aceste taine ale iubirii.
Iubirea este forta suprema de atractie din Creatie – intr-adevar, desi iubirea este un aspect inefabil, dincolo de orice definitie, putem totusi sa caracterizam multe dintre manifestarile ei ca fiind manifestari ale unei irezistibile forte de unificare si coeziune. Cand iubim ceva, avem tendinta sa fim cat mai aproape de subiectul iubirii noastre si chiar intr-un anume fel sa-l inglobam in propria noastra structura. Daca iubim o alta fiinta umana, atunci o simtim ca o parte minunata a sufletului nostru si a gandurilor noastre. In aceste momente fiinta iubita nu mai este doar “un celalalt” ci impreuna formam un tot, ceva nou si mult mai complet decat oricare din partile initiale. Daca ne iubim munca, sau un ideal, atunci acea activitate devine parte integranta din felul nostru de a fi si percepem o mare parte a noastra ca fiind definita prin idealul respectiv. Din aceste exemple rezulta faptul ca iubirea de fapt ne apropie foarte mult de subiectul ei, pana la contopirea cu acesta.
Dimpotriva, lipsa de iubire duce la separarea noastra de orice alt aspect. Cu cat avem mai putina iubire, cu atat ne vom simti mai singuri, fara prieteni adevarati, fara cineva cu care sa ne impartasim cele mai profunde ganduri, sentimente si aspiratii si practic fara un ideal sau o directie in viata. O activitate practicata fara iubire este o munca facuta doar din interes si care nu ne aduce satisfactii sau impliniri profunde.
Iubirea este o metoda exceptionala de a ne completa pe noi insine – Daca vom fi atenti, vom constata faptul ca de fiecare data cand iubim o alta fiinta umana, noi de fapt avem ceva de invatat, de asimilat de la acea fiinta. Daca iubim un om inteligent, inseamna ca este necesar ca noi sa asimilam inteligenta. Daca iubim o persoana sensibila si afectuoasa, inseamna ca este necesar sa invatam acea sensibilitate si afectiune. Intotdeauna iubirea aduce ceva nou, minunat si necesar in fiinta noastra. Exista o mare varietate de calitati umane si ar trebui sa fim extrem de orgoliosi sa credem ca nu mai avem nici o calitate de asimilat de la cei din jur. In legatura cu aceasta asimilare, iubirea mai face posibil un alt miracol: chiar daca o alta fiinta umana este imperfecta, avand si ea defectele sale, in momentul in care iubim cu adevarat, vom intra in mod natural in rezonanta doar cu aspectele sale benefice si le vom prelua doar pe acestea in structura noastra. De exemplu daca doua fiinte se casatoresc doar din interes, fara sa se iubeasca, si una dintre aceste fiinte este foarte lacoma si zgarcita, dupa un anumit timp si cealalta fiinta va avea tendinta sa devina la fel, in virtutea legii rezonantei. Daca in schimb iubim cu adevarat o persoana, atunci nu vom mai fi in pericol sa asimilam energii negative de la aceasta ci prin raportarea a tot ceea ce este mai frumos in ea vom primi de la acea fiinta doar aspecte care tin de natura ei spirituala, divina, care se afla dincolo de defectele ei de suprafata.
Iubirea este o sursa coplesitoare de putere si energie pentru cei care o manifesta cat mai des in activitatile lor – In mod paradoxal pentru cineva care nu cunoaste aceste taine, de multe ori o persoana lenesa este in majoritatea timpului mult mai obosita decat o persoana activa, dinamica si care isi indeplineste activitatile cu multa iubire. Atunci cand iubim ceea ce facem, munca noastra devine ca prin farmec usoara, naturala si aducatoare de multa implinire si fericire. Cand tot ceea ce facem, facem cu multa iubire, vom putea sa muncim foarte mult fara sa obosim si chiar mai mult decat atat, sa ne simtim odihniti si plini de vitalitate si energie la sfarsitul acelei actiuni. De multe ori cand facem o fapta buna, dupa aceea ore sau chiar zile intregi ne vom simti plini de viata, energici, fericiti si spontani. Orice fapta facuta cu iubire da un sens vietii noastre si abia atunci simtim cu adevarat cum fiecare dintre noi avem o menire in viata.
Iubirea pura este o metoda dumnezeiasca de a deveni cu adevarat liberi – Desi multi oameni se gandesc prosteste ca daca iubesc vor deveni slabi si vor putea fi manipulati de fiinta iubita, in realitatea lucrurile stau cu totul altfel. De fapt nu iubirea este ceea ce ne face slabi ci nevoia. Aceasta este o idee esentiala: cu cat avem mai multe nevoi, cu atat devenim mai dependenti de sursa care ne implineste acele nevoi. Cum am aratat inca de la inceput, iubirea este o nevoie fundamentala pentru cei care nu o au si intensitatea ei este clar vizibila din actiunile celor care iubesc, sau mai corect spus daca ne referim la iubire ca nevoie, intensitatea ei este vizibila din actiunile acelor persoane care nu o au sau simt ca o pierd, si actioneaza pentru a o pastra. In epoca noastra foarte putine sunt fiintele care cu adevarat pot sa daruiasca multa iubire celor din jur. Cei mai multi oameni nu prea au iubire si atunci cauta cu disperare pe cineva care sa le ofere si lor iubirea de care au nevoie. Aceasta este marea tragedie: foarte multi oameni vor sa fie iubiti, dar foarte putini vor sa iubeasca. Daca noi vom invata sa iubim, atunci din start ne vom indeplini doua obiective: nu va mai trebui sa fim dependenti de iubirea pe care ne-o ofera alte fiinte din jur si in acelasi timp vom deveni surse de iubire pentru ceilalti, surse care vor atrage magnetic in jurul nostru pe cei ce simt iubirea care se revarsa atunci prin noi. Analogic vorbind, o fiinta care iubeste foarte mult este ca un rege care are multa bogatie: el poate oferi foarte multe cadouri celor din jurul sau fara ca prin aceasta sa devina mai sarac ci dimpotriva, va castiga stima si respectul celor din jur. In acelasi sens cel care nu iubeste este comparabil cu un om fara nici o avere, care trebuie sa fie foarte atent cui incredinteaza anumite bunuri fiindca daca acea fiinta nu-i raspunde in acelasi fel, el va ramane intr-o nevoie si mai mare.
Iubirea adevarata ne confera noblete si ne aduce respectul si admiratia celor din jur – Intotdeauna marile modele ale umanitatii au fost fiintele care au iubit foarte mult si a caror viata a fost un continuu act de iubire orientata atat asupra celorlalti cat si catre anumite idealuri nobile pe care aceste fiinte le-au urmarit. In anumite cazuri iubirea acestor fiinte a fost atat de mare incat a dus la multe renuntati si chiar sacrificii. Iisus a iubit oamenii atat de mult incat a luat asupra Sa pacatele intregii umanitati. Multi eroi si conducatori s-au sacrificat din iubire pentru tara si semenii lor. Mari invatatori, medici, savanti sau alte fiinte deosebite, datorita iubirii lor au dus uneori o viata plina de sacrifcii dar in acelasi timp plina de impliniri. Toate aceste persoane trezesc in noi o stare de respect si admiratie si in mod natural ne raportam la ele ca fiind exemple cu totul deosebite pentru propria noastra viata. Nobletea conferita de iubire nu are nimic de-a face cu orgoliul si mandria prosteasca. O fiinta care iubeste cu adevarat este in mod natural o fiinta umila, fiindca prin iubirea ei vede aspecte cu totul deosebite, dumnezeiesti, in sufletele toturor fiintelor din jurul ei. In acest fel ea nu va fi tentata sa se creada deasupra acestora ci va urmari sa se apropie plina de iubire de oamenii din jur, avand pentru ei o stare de admiratie si de prietenie sincera, chiar de fraternitate.
Iubirea trebuie exersata pentru a putea fi perfectionata – Acesta este un mare secret al iubirii, de care putini oameni sunt constienti. Multi s-au obisnuit sa creada ca iubirea este ceva care le vine pe neasteptate si complet independent de vointa lor. De fapt lucrurile nu stau deloc asa ci iubirea, ca orice alta energie, poate sa fie atrasa sau respinsa in si din fiinta noastra. Datorita legii rezonantei, noi putem atrage in noi o iubire corespondenta cu propria noastra iubire interioara. Este ca si cum iubirea noastra interioara este un magnet care pe masura fortei sale atrage tot mai multa iubire din Creatie. Chiar daca la inceput iubirea noastra s-ar putea sa fie mica, sau aproape inexistenta, daca vom persevera in a amplifica in noi starea de iubire, gradat ea va deveni mare si chiar coplesitoare. Multe persoane (si in special cele egoiste si uscate sufleteste) au tendinta sa spuna ca ele nu vor iubi pana nu vor simti “marea” si “unica” mare iubire care le este destinata lor. Astfel aceste persoane nu vor face aproape nimic pentru a-si amplifica iubirea iar peste o anumita perioada de timp petalele sensibile ale sufletului lor se vor atrofia din ce in ce mai mult si atunci vor deveni cu adevarat incapabile sa mai iubeasca. Iubirea fata de o alta fiinta umana este un aspect foarte complex, fiindca ne pune la grea incercare orgoliul, egoismul, obisnuintele noastre negative sau partile inca nematurizate ale fiintei noastre. Din acest motiv nu toti oamenii sunt de la inceput capabili sa iubeasca o alta persoana. In aceste cazuri, nu trebuie sa asteptam sa ne vina marea iubire fara sa facem nimic ci trebuie sa actionam gradat dar perseverent pentru a ne trezi propria noastra iubire. De exemplu putem sa avem o floare pe care sa o ingrijim, un acvariu cu pesti, animale de casa, etc. Toate aceste fiinte necuvantatoare sunt mult mai usor de iubit decat oamenii si constituie o buna pregatire pentru amplificarea iubirii noastre. Totodata este foarte bine sa ne propunem sa ne manifestam in cat mai mare masura dezinteresat, actionand din iubire pentru alte persoane din jurul nostru. Astfel propria noastra iubire va creste si vom deveni capabili sa avem o relatie chiar exceptionala de iubire si cu o alta fiinta umana. In acest sens trebuie sa tinem minte urmatorul proverb: “Cine iubeste putin, putin va fi iubit. Cine iubeste mult, mult va fi iubit, iar cine iubeste infinit, infinit va fi iubit”.
Iubirea este o cale regala de evolutie spirituala – Dumnezeu este suprema iubire si El este cel care face posibil prin iubirea Lui ca toata Creatia sa existe. Pentru cei treziti spiritual, orice aspect din viata noastra, inclusiv durerile si incercarile, sunt manifestari ale iubirii lui Dumnezeu, care doreste ca noi sa crestem spiritual prin ele. Cu toate acestea, mult mai mult decat orice parinte iubitor, Dumnezeu nu doreste cu orice pret ca noi sa suferim pentru a putea ajunge la El. De multe ori suferinta noastra indica faptul ca ne-am indepartat de El si ca am pus in viata noastra alte lucruri sau oameni mai presus de El. Iubirea adevarata in schimb este forta tainica prin care totul este inclus in inima lui Dumnezeu, care este in acelasi timp Tatal si Creatorul nostru. Iisus a spus foarte clar ca nu trebuie sa ne pastram iubirea noastra doar pentru Dumnezeu. A face asa este un act de egoism fata de ceilalti oameni, care de fapt sunt cu totii fratii si surorile noastre. Simtind mai mereu pentru toti cei din jur o stare de iubire si de fraternitate spirituala si in acelasi timp acordandu-i lui Dumnezeu primul loc in inima noastra, devenim cu adevarat demni de numele de “fiu a lui Dumnezeu”. Daca noi vom actiona in acest fel, Dumnezeu se va manifesta fata de noi ca un tata plin de iubire si multe aspecte din viata noastra care pana atunci erau foarte complicate vor deveni ca prin minune simple si firesti. Nu intamplator Iisus a spus, referindu-se la invatatura iubirii pe care El a adus-o oamenilor: “Veniti la Mine caci usoara este povara Mea”.
Pe langa aspectele descrise mai sus, iubirea este o stare divina, inefabila si unica. Trairea iubirii este o continua implinire si un sens dat vietii noastre. In masura in care noi vom resimti din ce in ce mai multa iubire in fiinta noastra, aceasta va trezi din ce in ce mai mult tot ceea ce este mai frumos, nobil si elevat in noi, facandu-ne sa traim cu adevarat atat conditia noastra profund umana cat si pe cea de de fii ai lui Dumnezeu.
ianuarie 16, 2010
Postat in: Iubire si erotism
5 Comentarii
Iubirea este in noi si de noi depinde sa o lasam sa se manifeste in adevarata ei puritate. In functie de starea noastra, manifestam constient sau inconstient energia iubirii. Acest sentiment nobil, daca il contientizam in fiintele noastre, mult mai usor suntem capabili sa-l vedem in tot ceea ce ne inconjoara. Abordand orice actiune sau lucru cu drag si iubire, simtim ca primim ca si raspuns acelasi lucru. Este pacat sa uitam sau doar din cand in cand sa constientizam ca suntem fiinte umane si cand spun asta ma refer la ce inseamna cuvantul uman. Uman inseamna sa se manifeste sentimentul de dragoste fata de fiintele din jurul nostru, sentimentul de compasiune, de intelegere, de empatie si nu in ultimul rand cel de recunostinta pentru tot ceea ce ne-a fost oferit. Cred ca este important sa valorificam tot ceea ce ne-a fost dat pentru ca timpul, cum spune cineva drag si sper sa reproduc bine, este masura suferintelor noastre. In acest moment simt ca nu este neaparat asa. Cred ca timpul poate fi la fel de bine si masura daruirii a ceea ce avem noi mai bun si celorlalti, si totodata si disponibilitatea noastra fata de cei care au nevoie de noi. Sentimentul de iubire, eu simt ca inseamna sa daruiesti fara sa astepti ceva in schimb si asta chiar daca suna a cliseu, cand e pus in practica, din experienta spun ca efectul este coplesitor. Da, sigur ca fiecare a manifestat la un moment dat intr-o mai mica sau mai mare masura gelozie, invidie si altele de acest gen…inclusiv eu…dar cred ca asta se intampla tot din lipsa de iubire…atunci cand esti gelos sau invidios, inseamna ca sunt aspecte demne de admiratie pe care persoana vizata le manifesta si noi nu le avem…toate aspectele frumoase, benefice se pot asimila extrem de usor, intrand in contact si manifestand prietenie sincera fata de perosana respectiva, abordand-o cu caldura…nu este nimic de pierdut oferind bunatate…nu se goleste sacul, cum s-ar spune, ba chiar se umple cu diferite nuante si mai frumoase si si cu o stare de bine care se revarsa asupra noastra. Mai este ceva care pe mine personal ma preocupa…si asta este legat intr-o anumita masura tot de iubire…faptul ca eu si oamneii in general judeca alti oameni…ma intreb cu ce drept judecam noi alti oamnei si cu ce drept suntem noi in masura sa iertam pe cineva sau nu…am ajuns la concluzia ca daca iubim, nu avem nevoie de iertare si daca cineva greseste fata de noi, mult mai bine ajutam persoana respectiva, manifestand iubire si constientizan-o asupra faptei decat manifestand furie. Sigur ca fiecare are teste proprii prin care trebuie sa treaca si chiar daca vorbim despre o relatie de cuplu…cei in cauza convietuiesc impreuna, dar evolueaza din punct de vedere spiritual si al trezirii constiintei in mod separat. Fiecare fiinta este capabila prin natura ei sa manifeste iubirea nu doar intr-un sinur sens, ci in absolut tot si pentru oricine. Fiecare are ceva de oferit si doar manifestand iubire putem simti calitatile celor din jur. Cred ca ceea ce manifestam, acelasi lucru il primim inapoi de la cei in jur. Eu chiar cred in tot ceea ce am scris pentru ca am avut expreiente mai putin placute care ma bucur ca m-au facut sa constientizez anumite lucruri pe care am simtit nevoia sa le impartasesc cu toti cei care citesc acest comentariu. Nu vreau sa dau sfaturi, ci doar sa va spun ca este extraordinar sa simti ca iubesti, sa simti ca ii intelegi pe oamenii din jurul tau si sa urmaresti neconditionat sa dai dovada de bunatate si altruism. Daca traiesti la modul asta, te poti bucura, te poti simti liber sa te bucuri in cel mai profund nod de tot ceea ce este frumos si sa si recunosti ceea ce este frumos ca sa poti savura aroma care o manifesta.
Pentru ca am sa postez acest comentariu la articolul despre dragostea in cuplu, as mai spune cateva invataminte tot personale care m-au ajutat in relatia de cuplu. Inerent apar divergente sau diferente de opinii…eu cred ca este exprem de important ca odata ce ati stabilit un anumit lucru sau ati trecut peste o anumita neintelegere, la o data viitoare sa nu mai aduceti aminte si de trecut. Nu face deloc bine…daca ati spus ca ati trecut peste greseala celuilalt, aruncati fapta respectiva in cuptor si dati foc, nu o ascundeti dupa cuptor sa puteti face in mod constant apel la ea. Sigur o sa va simtii mai bine si mai liberi daca actionati asa. Ar mai fi multe de spus…inclusiv despre gelozie, subiect care mi-a luat foarte mult timp sa-l inteleg si si mai mult sa pot sa-l depasesc…cred ca intr-o mare masura am reusit, sper cel putin. Ideea in acest domeniu, care eu o simt, este ca fiecare fiinta manifesta calitati extrem de diferite, pe care noi nu le putem manifesta si pe care partenerul(a) simte nevoia sa le asimileze si cum am spus mai sus, cel mai usor mod de a asimila o calitate este de a interactiona la un mod cat mai armonios cu persoana care le manifesta. Am ajuns sa simt ca este o dovada de egoism daca impiedicam ca cineva foarte drag noua sa nu se bucure de ceva care este frumos si care noi la randul nostru putem asimila si putem sa ne imbogatim sufletul.
Va doresc tuturor sa aveti parte de cat mai multa dragoste si la randul vostru sa iubiti.
[Reply]
bunul dumnezeu iubeste pe toti oamenii
[Reply]
Iubirea e un act de cultura, ea se invata, asa cum se invata orce. Trebuie sa te obisnuiesti, sa ai exercitiu, in iubire. Obisnuinta nu omoara iubirea,dimpotriva – o intareste.
[Reply]
and Iisus a fost intrebat ”Invatatorule, care porunca este mai mare in Lege?”, a raspuns: ”Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau. Aceasta este marea si intaia porunca. Iar a doua, la fel ca aceasta: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. In aceste doua porunci se cuprind toata Legea si proorocii. ” (Matei 22:36-40). Tantrismul merge chiar si mai departe si afirma ca in realitate toata Creatia este rodul jocului amoros, frenetic si plin de iubire intre Shiva, principiul masculin suprem, si Shakti, principiul feminin suprem. In yoga, prima dintre cele 10 norme de conduita etica si morala (yama si nyama) este ahimsa, literal “nonviolenta”, avand sensul de actiune plina de iubire pura si detasata. Dincolo de considerentele morale si sociale cum ar fi buna convietuire a oamenilor sau asigurarea supravietuirii umanitatii, au existat motive foarte serioase pentru care in toate sistemele spirituale iubirea a fost considerata ca fiind un aspect de o importanta primordiala. In continuare vom detalia cateva dintre aceste taine ale iubirii.
[Reply]
Spune-mi cum iubesti ca sa iti spun cine esti!
De multe ori, ratiunea ne spune sa nu intram intr-o relatie de cuplu care se anunta a fi dificila (de exemplu, in situatia cand fiinta de care ne indragostim este deja intr-o alta relatie). Inima insa isi are ratiunile ei si eu cred ca indiferent de obstacolele care s-ar ivi in cale, intotdeauna trebuie sa ne urmam acest indemn al inimii, caci el este glasul divinului care ne cheama la el. Uneori drumul poate fi tare anevoios, dar cred ca tocmai sa mergi pe acest drum al inimii contine una din fericirile cele mai mari.
Totul e sa stim sa ascultam acest glas al inimii, sa ne lasam invaluiti de sunetul lui inconfundabil, sa il izolam din marea de zgomote pe care dorintele sau gandurile noastre o produc. Si asta presupune deja sa fim familiarizati cu tacerea, cu pacea launtrica. Unde e zgomot interior, nu cred ca se aude aceasta voce a inimii.
Si cred ca aceasta capacitate de a auzi si apoi de a urma vocea inimii, este insasi masura omului. Nu armonia corporala, nu vointa, nu inteligenta sau alte trasaturi minunate de altfel sunt cele care cantaresc cel mai mult in construirea unui cuplu minunat. Capacitatea de a iubi este cred cea mai importanta dintre calitati in acest sens si astfel: CU CAT IUBIM MAI MULT, CU ATAT SUNTEM MAI MULT!
Va doresc..sa FITI!.. pura beatitudine, pura constiinta! Si felicitari autorului articolului!
[Reply]
Scrie un comentariu